Notaţii muzicale byzantine

2010-02-22T21:44:00.004+02:00

De-a lungul secolelor se cunosc mai multe notaţii muzicale:

- notaţia ecfonetică (sec. 4 - 13), folosită iniţial pentru lecţionare, adică Profetologhion, Evanghelie şi Apostol. Spre sfîrşitul secolului 13 lecţionarele încetează să mai fie împodobite cu această notaţie;

- notaţia tip Chartres (sec. 9-12) (în imagine stihira Ἡ σοφία τοῦ Θεοῦ, τῆς ἑορτῆς...), din care a evoluat notaţia condacară şi notaţia znamenny;

- notaţia rotundă (aghiopolită) (sec. 12-13) (în imagine stihira Δανιὴλ ὁ Προφήτης, ἀνὴρ ἐπιθυμιῶν γενόμενος, de la Laude, din Duminica Înfricoşatei Judecăţi, din ms. EBE Athena 889 f.162v, sec. 12);

- notaţia cucuzeliană (sec. 13-17) (în imagine o stihiră didactică din ms. EBE Athena 2406 f.008r, de la anul 1453);

- notaţia post-cucuzeliană (sec. 17-1814) (în imagine este începutul aceleiaşi stihiri de mai sus, din ms. BCU Iaşi III89 f.13v, ~1730);

- notaţia lui Petru Lampadarie (folosită între ~1750-1814) (în imagine este începutul Doxastarului lui Petru Peloponnisiu, ms. Birmingham Mingana Collection Gr. 007, sf. sec. 18);

- notaţia lui Gheorghe Critos/Criteanul (folosită între ~1800-1814) (în imagine este irmosul calofonic Ἔφριξε γῆ, de Panaghiot Halacioglu, din ms. Birmingham Mingana Collection Gr. 006 f22v, înc. sec. 19; aici este originalul aceluiaşi irmos, în notaţia post-cucuzeliană);

- notaţia hrysantică (1814-astăzi) (în imagine este exighisirea irmosului calofonic de mai sus, făcută de Grigorie Protopsaltul (1777-1821) şi tipărită în cartea Ειρμολόγιον καλοφωνικόν, Constantinopol, 1835).

Toate aceste notaţii au fost şi sînt destul de aproximative faţă de cîntarea propriu zisă, şi acesta este unul din motivele schimbării lor.

Mega Ison

Notaţii muzicale byzantine